Posada bistrițeană

Prezenta lucrare constituie rezultatul cercetării documentelor de epocă, pentru localizarea bătăliei de la Posada, desfăşurată între regele Carol Robert de Anjou al Ungariei şi voievodul Basarab I al Ţării Româneşti. Studiate cu atenţie, ele relevă câteva adevăruri care nu au fost sesizate de istoricii şi cercetătorii evenimentelor petrecute în anul 1330. Aceştia au localizat Posada pe o arie foarte extinsă, începând de la Gherghiţa din Prahova până pe Valea Cernei în Mehedinţi, însă niciuna dintre ipoteze nu a întrunit acceptul tuturor, întrucât aduc insuficiente argumente.

O informaţie incontestabilă cuprinde Diploma regală emisă la 2 noiembrie 1332, în care regele Carol Robert precizează că a ajuns cu armata sa în Ţara Românească spre a o cerceta, afirmând că: „Am străbătut-o în linişte”. De aici, rezultă că bătălia nu s-a petrecut în această zonă, astfel toate localizările de pe teritoriul din stânga Oltului sunt infirmate de respectivul document regal.

Mai mult, regele precizează că, „după ieşirea noastră de acolo”, deci după ce armata regală părăsise teritoriul Ţării Româneşti, Basarab „cu răutatea unei necredinţe de mai înainte urzită, la adăpostul viclean al unei păci făţarnice, a năvălit plin de duşmănie asupra unei părţi din oastea noastră”. Deci, localizarea bătăliei trebuie căutată în dreapta Oltului. Este adevărat că există unii care au intuit corect adevărul istoric, dar s-au orientat spre Banatul de Severin, deşi documentele îi contrazic. Ei nu au ţinut cont că regele a dorit să evite străbaterea traseului pe care venise şi a făcut o înţelegere cu Basarab I care i-a promis că îi va arăta o cale mai scurtă spre Transilvania. Deci, Posada trebuie căutată între Râmnicu Vâlcea şi Turnu Severin, însă mai aproape de începutul decât de finalul traseului.

În Diploma din 26 noiembrie 1332, regele Carol Robert menţionează faptul că „am ajuns în nişte ţinuturi de margine ale regatului nostru, ce erau ţinute pe nedrept în Ţara Românească de către Basarab, schismaticul”. Ţinuturile la care se referă regele erau părţile de nord ale judeţelor Olteniei. În aceste „ţinuturi de margine ale regatului”, adică în judeţul Vâlcea, s-a petrecut bătălia, aproape de graniţa cu Ţara Românească.

Prezenta lucrare demonstrează că bătălia de la Posada n-a avut loc nici în stânga Oltului, nici în părţile Severinului, ci undeva la începutul traseului dintre Râmnic şi Severin. Tot regele Carol face o descriere geografică a terenului, precizând că bătălia s-a desfăşurat „într-un loc crângos şi păduros”, „strâmt şi întunecos”, ca „o navă strâmtă”, „pe o cale blestemată în veci de Dumnezeu, închisă de ambele părţi cu râpe ameţitoare, iar înainte unde ea se lărgea era întărită, în mai multe locuri, de puternice prisăci”.

Descrierea făcută de documentele regale corepsunde locului din defileul Bistriţei, unde voievodul Basarab I, după victorie, a ctitorit un schit închinat Sfântului Mucenic Procopie ― sfânt militar, probabil patronul oştirii sale ― pe temeliile căruia a fost construită ulterior actuala Mănăstire Bistriţa.

Arhimandrit Veniamin Micle, Mănăstirea Bistrița, Vâlcea