O
serie de istorici au intuit mai bine adevărul istoric, localizând bătălia de la
Posada din anul 1330 în dreapta Oltului. Majoritatea dintre ei s-au orientat
însă spre Banatul de Severin. Iată care sunt localizările propuse.
Posada din Banatul de Severin
(1875)
Unii
istorici, care s-au bazat pe afirmaţiile cronicilor maghiare, potrivit cărora,
după înfrângerea lui Carol Robert, regele s-a oprit mai întâi la Timişoara,
apoi la Vişegrad, susţin că bătălia din anul 1330 a avut loc în Banatul de
Severin. Astfel, istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu, în lucrarea sa Istoria
critică a românilor (1873–1874), în care studiază secolul al
XIV-lea, menţionează „catastrofa regelui Carol Robert pe la 1330 în codrii
Severinului”.
În
anul 1984, istoricul Constantin Rezachevici localizează bătălia dintre Basarab
I şi Carol Robert tot în Banatul de Severin. Mai mult, el consideră că „foarte
probabil, ambele lupte, din 1330 şi 1395, au avut loc pe teritoriul Banatului
de Severin, deşi niciuna din ele nu poate fi precis localizată în cadrul
acestuia”.
Totuşi,
nu toţi istoricii acceptă această ipoteză. Dintre ei, Ovidiu Cristea, referitor
la ipoteza localizării bătăliei în Banatul de Severin, este de părere că sunt
ceva argumente, dar nu decisive. Iată opinia sa: „Dacă regele ungur a intrat pe
la Severin şi a străbătut o bună bucată suferind, după spusele cronicii, de
foame, de tot felul de neajunsuri, fiind un sezon foarte înaintat, spre
sfârşitul toamnei (foarte târziu pentru o campanie medievală), drumurile erau
foarte proaste, vremea probabil neprielnică, greu de procurat provizii, e de
presupus că, o dată ce a renunţat să cucerească Ţara Românească, Carol a
încercat să se retragă pe drumul cel mai scurt care ar fi fost pe Defileul
Oltului”.
Posada din Cheile Crainei (1899)
Unii
istorici, care au încercat să localizeze bătălia pe teritoriul Severinului,
afirmă cu probabilitate că ea s-a petrecut în Cheile Crainei, în strâmtorile
dintre Orşova şi Mehadia, care se potrivesc cu descrierea acelor locuri: o vale
îngustă prelungită, mărginită de cline pline de stânci uriaşe cuprinse de o
pădure neagră, în care se înfundase armata maghiară.
Primul
adept al acestei ipoteze este Patriciu Drăgălina (1849–1917), bănăţean de origine.
Una dintre preocupările sale a fost şi istoria Banatului de Severin. În cadrul
acestor studii, autorul abordează şi bătălia de la Posada. Astfel, în anul 1899
susţinea că bătălia de la Posada a avut loc în „Cheile Crainei”, undeva între
Orşova şi Mehadia. Iată ce scria el: „E probabil că lupta s-a întâmplat pe
teritoriul Severinului, în Cheile Crainei, în strâmtorile dintre Orşova şi Meedia,
asupra cărora se potriveşte descrierea acelor locuri unde se vărsară şiroaiele
de sânge: o vale îngustă prelungită, mărginită de cline pline de stânci uriaşe
cuprinse de o pădure neagră, în care se înfundase armata maghiară. Din această
vale, de altcum bogată în evenimente istorice, ajunge călătorul cel mult în 2
zile în Timişoara, locul de scăpare al regelui zdrobit”.
De
asemenea, unii istorici, bazaţi pe cronicile maghiare care afirmă că, după
înfrângere, Carol Robert nu s-a mai oprit până la Timişoara şi de acolo până la
Vişegrad, susţin că bătălia de la Posada din 1330 s-a dat în Banatul de
Severin. Opinie asemănătoare a formulat Constantin Rezachevici, afirmând că
bătălia s-a dat chiar „în Valea Cernei, în porţiunea dintre Dunăre şi Mehadia”,
iar Neagu Djuvara optează pentru localizarea „în Cheile Crainei, între Orşova
şi Mehadia”.
Ion
Conea nu acceptă această ipoteză, scriind: „Să începem de aici şi să spunem mai
întâiu că pentru a identifica locul luptei, nu e nevoie numai de acea,
(importantă şi necesară, totuşi) asemănare izbitoare pe care o pretinde
autorul; în adevăr, poate că asemănarea ar fi şi mai mare cu „Posada Gurenilor”
din Gorj sau cu „Cheile Crainei”, ceea ce, totuşi, nu va face pe niciun
cercetător din zilele noastre să mai caute pe acolo vatra marii victorii din
1330”. De asemenea, istoricul Constantin C. Giurescu consideră că: „Opinia era
determinată de interesul autorului pentru istoria Banatului de Severin, mai
ales că Patriciu Drăgălina nu aducea nicio dovadă în sprijinul ipotezei sale”.
Singurul argument adus de autor este faptul că regele Carol Robert de Anjou,
după înfrângere, s-a oprit din fugă la Timişoara.
Mai
mult, Constantin Rezachevici scria: „Glasul stingher al lui Patriciu Dragalina,
care la sfârşitul secolului trecut afirma, e drept fără a se baza pe vreun
izvor, că bătălia s-a dat undeva „în Cheile Crainei, în strâmtorile dintre
Orşova şi Meedia, a fost înregistrat doar ca o
simplă curiozitate istoriografică, socotindu-se desigur şi nu departe de
adevăr, că părerea sa provenea din interesul exclusiv pentru obiectul său de
studiu: istoria Banatului de Severin, iar ulterior scria că: „Opinia era
determinată de interesul autorului pentru istoria Banatului de Severin, mai
ales că Patriciu Drăgălina nu aducea nicio dovadă în sprijinul ipotezei sale”.
De
asemenea, autorii Vasile Mărculeţ şi Ioan Mărculeţ, revenind la propunerile
făcute de diverşi specialişti, consideră că: „Localizarea bătăliei în Banatul
Severinului ― cea mai lungă rută de revenire în Transilvania pentru care
suveranul maghiar ar fi putut opta ― este exclusă, cel puţin, din două puncte
de vedere. În primul rând, prin alegerea lungului drum al Severinului, Carol
Robert şi-ar fi supus oastea unor noi privaţiuni în prag de iarnă. Pe lângă
lungimea sa, zona fusese devastată de forţele regale în timpul ofensivei, ea
nemaifiind capabilă să asigure subzistenţa trupelor. În al doilea rând, apare
ca un non-sens alegerea de către Basarab I ca loc al ambuscadei Severinul,
aflat sub stăpânire maghiară. Optând pentru o asemenea decizie, domnul Ţării
Româneşti ar fi riscat să fie prins între forţele comandate de Carol Robert,
care reveneau din Ţara Românească şi cele care rezidau în Banatul de Severin”.
Ideile sunt reluate şi peste doi ani, în alt studiu referitor la localizarea
evenimentului.
Posada din Munţii Gorjului (1901)
O
ipoteză referitoare la localizarea bătăliei de la Posada este cea din Munţii
Gorjului, care a fost susţinută de două mari personalităţi ale culturii române:
George Coşbuc şi Grigore Tocilescu.
Primul,
care a lansat ipoteza localizării bătăliei în Munţii Gorjului, a fost George
Coşbuc (1866–1918), renumit poet, critic literar şi traducător, fiind ales
membru titular al Academiei Române (1916). Pasionat de trecutul istoric al
poporului român, în anul 1901 a scris cartea Ţara Basarabilor.
În această lucrare, autorul plasează Posada în Munţii Gorjului. Cu privire la
bătălie, referindu-se la râul Olt, autorul menţionează munţii: „La stânga ai
Făgăraşului, la dreapta ai Gorjului. Veşnic locaş al libertăţii şi-al numelui
românesc, până unde n-au pătruns, citând statornicie, niciodată duşmanii cari
au cotropit şesurile!”.
Bun
cunoscător al izvoarelor istorice,
autorul relatează evenimentele potrivit cronicilor.
Cu privire la localizarea bătăliei de la Posada, autorul scrie: „Dar şi pe cei
creştini, cari ne-au fost duşmani, i-am învăţat noi minte câteodată, cum să se
poarte cu alţi creştini şi cum să-şi astâmpere prea marea fudulie faţă cu cei
mai mici. V-am povestit într-alt loc, cum a venit odată craiul Robert al
ungurilor „cu toată puterea lui”, cum zice Cronica
de atunci, să ne ia Oltenia şi să scoată de barbă pe Alexandru Vodă din vizuina
lui şi cum Alexandru a apucat pe unguri la Posada în Gorj şi i-a bătut aşa de
rău, încât au murit ca muştele ungurii şi însuşi fălosul rege abia a scăpat cu
fuga îmbrăcat în haine de slugă”.
Opinia
poetului George Coşbuc a fost adoptată şi de Grigore Tocilescu (1850–1909),
recunoscut istoric, arheolog, epigrafist şi folclorist, membru titular al
Academiei Române (1890). Abordând problema Posadei, autorul stabileşte bătălia
undeva în munţii Gorjului, considerând că au avut loc două bătălii: una, la
„Curtea de Argeş cea bine întărită”, iar alta, în „munţii Gorjului, pe când el
voia a se întoarce acasă”, adică regele Carol Robert.
Posada Gurenilor (1929)
Localitatea Gureni este un sat în comuna
Peştişani din judeţul Gorj. Tradiţia despre bătălia de la Posada că ar fi avut
loc la Gureni în Munţii Gorjului, a fost consemnată de gorjeanul Nicolae al
Lupului, pseudonimul literar al lui Nicolae I. Popescu (1881–1963), pe care o publică
în lucrarea sa, Posada Gurenilor. Povestiri din alte vremi,
apărută la Craiova (1929). Printr-o scrisoare, Ion Conea i-a cerut unele
precizări, la care autorul îi răspunde următoarele: „Am auzit povestirea cu
Posada Gurenilor şi cu localizarea acolo a luptei, când aveam vârsta de vreo
zece ani; sunt, de atunci, cam 40 de ani, deci cam prin 1891. Am auzit-o de la
călugărul-stariţ al Tismanei Irodion, care avea între 65–75 de ani; iar „Posada
Gurenilor” însemnează defileul sau gâtul strâmtorat al văii ce urcă din susul
satului Gureni în munte, având ca fir apa Bistriţei ce izvorăşte din „muntele
Boului”, judeţul Gorj, nord-vest de Târgu Jiu”. Ion Conea comentează: „E
curioasă această localizare tot la o Posadă, înainte de localizarea domnului
Iorga la Posada cea de pe Dâmboviţa”.
Unii
cercetători nu sunt de acord cu această opinie. Astfel, Paul Ioan Cruceană scria
că: „Traversarea Oltului de pe malul drept pe cel stâng constituie un fapt ce
destramă ipotezele care se referă la Cheile Crainei, munţii Gorjului, Gureni.
De asemenea, Marian Pătraşcu nu acceptă localizarea Posadei la Gureni, în
Munţii Gorjului, nici alte „posade” de aiurea.
Posada din culoarul Timiş–Cerna (1980)
Istoricul
Constantin Rezachevici abordează prima dată tema bătăliei de la Posada în anul
1980, pe care o descrie, fără să facă vreo referire la localizarea ei. Tot în
anul respectiv, prezenta la Curtea de Argeş, ipoteza localizării ei în culoarul
Timiş–Cerna, care va fi publicată în 1987. În anul 1984, sugera ideea că ea a
avut loc în Valea Cernei, pe unde intraseră oştile lui Carol Robert de Anjou,
susţinând că regele n-a avut niciun motiv să se grăbească a ieşi din Ţara
Românească după ce a asediat cetatea Argeş, fiindcă avea toate forţele intacte
şi căuta să dea bătălia decisivă contra lui Basarab I. De aceea, el nu trebuia
să apuce drumul cel mai scurt către ieşirea din Ţara Românească.
Plecând
de la câteva considerente, precum faptul că atât la venire, cât şi la
întoarcere, oastea regală a lui Carol Robert de Anjou a trecut prin Timişoara,
că bătălia s-a dat dincolo de „muntele românilor”, potrivit documentului din 7
aprilie 1331, adică la apus de Vlaşcu Mic, cum se numeau în epoca medievală
munţii Cernei, Constantin Rezachevici scria în anul 1991, că bătălia „poate fi
localizată în Banatul de Severin, undeva în culoarul montan Timiş–Cerna, mai
probabil între Orşova şi o porţiune la nord de Mehadia”. Se ştie că, venind de
la Timişoara, Carol Robert a intrat în Ţara Românească prin Banatul de Severin,
pe străvechiul drum roman, sau „drumul sării”, prin culoarul Timiş–Cerna,
drumul obişnuit care lega Ungaria de Ţara Românească. Autorul consideră că, „în
lumina izvoarelor documentare înfăţişate, în stadiul actual al cunoştinţelor,
ipoteza ştiinţifică care plasează bătălia din 1330 în Banatul de Severin poate
fi considerată, aşadar, ca reflectare a realităţii”. El mai aduce un argument ―
care l-ar fi împiedicat pe Carol Robert să aleagă retragerea prin Transilvania
― motiv ignorat de toţi cei care s-au ocupat de rezolvarea acestei probleme;
este vorba de evenimentele din Transilvania şi, îndeosebi, de relaţiile regelui
cu sibienii, prin ţinutul cărora ar fi trebuit să treacă. Relaţiile erau
încordate, sibienii fiind ultimii transilvăneni care s-au supus autorităţii
regale, după ce Carol Robert înăbuşise în sânge (1324) răscoala ce izbucnise în
sudul ţării. În consecinţă, autorul scrie: „Ca atare, ţinând seama de
imprecizia izvoarelor din veacul XIV în privinţa detaliilor de teren, ca şi de
faptul că ele nu amintesc un anume toponim, ceea ce putem stabili, în stadiul
actual al documentării, este nu indicarea exactă a unei anume văi sau vâlcele,
ca loc de desfăşurare a luptei, ci a colţului de ţară în care aceasta s-a
desfăşurat”. De asemenea, el este de părere că „bătălia din 1330, să nu mai fie
numită „de la Posada”.
Unii
acceptă ipoteza lansată de Constantin Rezachevici. În acest sens, profesorul
Ionel-Claudiu Dumitrescu scria în anul 2012: „Mai aproape de adevăr a fost
istoricul Constantin Rezachevici prin alegerea drumului îngust dintre Orşova şi
Mehadia”. În 2015, istoricul Neagu Djuvara „preferă teza întoarcerii lui Carol
Robert pe unde venise; Basarab I l-ar fi încercuit pe Valea Cernei”. De
asemenea, în data de 14 septembrie 2018, la Biblioteca Judeţeană Vâlcea,
colonelul în rezervă Marian Petrescu, cunoscut ca un iubitor al Istoriei
Patriei, a prezentat punctul său de vedere în legătură cu posibila localizare a
Bătăliei de la Posada din 1330, pe Valea Cernei, în Mehedinţi.
Ipoteza
lansată de Constantin Rezachevici a fost imediat respinsă ca nefondată de către
Nicolae Constantinescu şi Sergiu Iosipescu. Totuşi, primul consideră „teoria
domnului Rezachevici drept temerară”. Nici ipoteza domnului Marian Petrescu n-a
fost primită cu entuziasm. Omul de cultură Petre Cichirdan scrie: „Desigur,
sala i-a cam fost ostilă din două puncte de vedere: al consilierului
Arhiepiscopiei, Ştefan Zară, care a spus că domnia sa, ca român, nu-l
interesează locul acestei bătălii dacă ea a avut loc în Ţara Românească (punct
de vedere agreat şi de noi); şi al d-lui Gheorghe Jianu care susţine vehement
punctual de vedere al Arhimimandritului Veniamin Micle de la Mănăstirea
Bistriţa, care argumentează ştiinţific, pe bază de documente că bătălia de la
Posada din 1330 a avut loc lângă Mănăstirea Bistriţa pe Râul Bistriţa”. De
asemenea, „Primarul Perişanilor, dl. Sandu, nici nu vrea să audă de altceva
decât de varianta Perişani, iar dl. Eugen Petrescu, iniţiatorul ultimelor
cercetări împreună cu Facultatea de Istorie de la Craiova a salutat toate
celelalte variante, altele decât cea a Perişaniului pe care până la alte
dovezi, o consideră tabu!”.
O
nouă propunere pentru localizarea bătăliei de la Posada a fost lansată în anul
2012 de profesorul Ionel-Claudiu Dumitrescu, în articolul intitulat, Localizarea
bătăliei de la Posada, optând pentru Defileul Timişului. În vederea
argumentării ipotezei sale, autorul porneşte de la constatarea că: „Izvoarele
istorice sunt relativ imprecise, dar informaţiile oferite par că descriu Poarta
Orientală şi Valea Timişului… Cronica
pictată de la Viena a fost analizată pe toate părţile, dar nu s-a remarcat
prezenţa cheii localizării bătăliei în exprimarea aparent confuză. Luptătorii
maghiari erau prinşi ca într-o corabie, ca într-o vârşă, ceea ce arată clar
locul confruntării. Autorul a vrut să spună că bătălia s-a dat acolo unde se
trec munţii printr-un pas extrem de îngust. Descrierea se potriveşte de minune
cu regiunea dintre nord ― Mehadia ― până
aproape de Caransebeş”. Poarta Orientală, zona Teregova şi Defileul Timişului
de la Armeniş erau perfecte pentru capcane. Cheile Teregovei au o lungime
actuală de 2,4 kilometri şi o îngustime uimitoare… pantele cu înclinaţii de
60–70° permit existenţa pădurilor de foioase.
Cronicarul
medieval a amintit de o cale cotită, închisă pe ambele părţi de râpe înalte,
drumul prin defileu urmând toate meandrele râului Timiş. Cum între regiunile
accidentate există porţiuni mai largi, ostaşii munteni puteau realiza uşor
abatize, prisăci, folosind toporul, unealtă şi armă obişnuită din dotarea
armatelor medievale româneşti.
Dezastrul
a fost total. Acest atac final trebuie să fie plasat în preajma aşezării
Slatina ― Timiş. Resturile armatei regelui Carol Robert au fugit spre
Caransebeş şi apoi spre Timişoara. Rezultatul bătăliei nu poate fi contestat de
către cineva. A fost o victorie zdrobitoare a românilor.
Plasarea
în regiunea Argeşului sau Muscelului nu ţine decât de un obişnuit patriotism
local. Călătorii străini găseau drumul de la Curtea de Argeş spre Sibiu drept
impracticabil chiar şi la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Doar existenţa a o
sută de poduri de diferite dimensiuni permitea trecerea carelor spre vama
austriacă de la Câineni. Cum situaţia drumului trebuie să fi fost mult mai rea
în secolul al XIV-lea, regele Carol Robert de Anjou a preferat să se retragă pe
drumul cunoscut, adică pe unde venise.
Autorul
crede că: „Scenariul campaniei nu poate să fie decât următorul. Oastea condusă
de regele Carol Robert de Anjou trebuia să rezolve problema stăpânirii teritoriilor
locuite de români în regiunile de munte şi s-a înaintat spre cetatea
Severinului. Fortificaţiile de la Mehadia, Orşova şi Severin erau puncte de
sprijin pentru regalitatea maghiară. Cum Basarab I nu se supunea politicii
angevine, invazia a continuat în adâncimea teritoriului muntean, dar nu s-a
ajuns la o ciocnire decisivă. Se poate presupune că s-a aplicat tactica pământului
pârjolit şi nimicirea unor mici detaşamente de cercetare şi jaf. Cum anotimpul
era destul de înaintat (nu se cunoaşte situaţia meteorologică din perioada
campaniei, foarte importantă în luarea deciziilor), regele a dat ordin de
retragere spre baza de plecare pe traseul parcurs şi cunoscut. În mod normal,
orice armată lasă detaşamente pentru apărarea liniilor de comunicaţii şi
depozite cu alimente greu perisabile. Cum coloanele de aprovizionare erau
vulnerabile, pedestrimea valahă a lovit şi aici cu putere. Lovitura a fost dată
în Defileul de la Teregova. Prinsă în capcană, oastea maghiară a fost obligată
doar să pareze loviturile venite din toate părţile, iniţiativa tactică fiind a
românilor. În final, în următoarea strâmtoare, regele a scăpat dificil cu doar
o parte din faimoasa oaste cu care intrase în Ţara Românească. Cei rămaşi în
defileu au căzut sub armele grele ale asaltatorilor, sau au fost luaţi în
captivitate pentru plata unei răscumpărări, o metodă obişnuită în Europa acelor
vremuri”.
În
concluzie, autorul scrie că, „bătălia de la Posada s-a desfăşurat între
localităţile Mehadia şi Slatina şi poate denumirea corectă ar fi Bătălia din Defileul
Timişului. Considerăm că în acest moment enigma bătăliei de la Posada a fost
dezlegată”. „Cum un popas principal amintit în izvoare al regelui fugar a fost
la Timişoara, teoria despre lupta desfăşurată în micro-regiunea Poarta
Orientală ― Defileul Timişului rămâne singura valabilă”, susţine Profesorul
Ionel-Claudiu Dumitrescu.
Arhimandrit Veniamin Micle, Mănăstirea Bistrița, Vâlcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu